„Dragi prieteni, s-a spus mereu că Dumnezeu mai ține lumea aceasta pentru că există călugări și maici. Aceștia au renunțat la lume și s-au retras în singurătate, din iubire față de semeni, pentru a se ruga neîncetat pentru noi, dar și pentru a se desăvârși, pentru a se sfinți” (Preotul Cristian Bolea de la Parohia Dimieni, Jud. Ilfov).
Niciodată locul acesta, numit Polovragi, care ne-a fost dat ca un dar unic să ne naștem, nu a dus lipsă de protectectori rugători și asta, fie că a avut preoți cu mult har, dar și călugări și maici, care au înălțat duhovnicește acest loc prin rugăciunile lor ridicate din Sfânta Mănăstire Polovragi. Pentru aceștia, dar și pentru toți cei ce au fost rugătorii și protectorii neamului nostru și ai acestui loc, trebuie să îndreptăm recunoștința noastră, a tuturor. Un deosebit respect și o recunoaștere deosebită, mai ales a noastră, a polovrăgenilor, trebuie să acordăm părintelui Corneliu Săbăreanu. Foarte puțini știu povestea părintelui Corneliu Săbăreanu și doar pașii câtorva localnici cunosc drumul spre peștera în care părintele s-a nevoit în rugăciune.
Părintele s-a născut într-o familie înstărită, în anul 1840, în județul Ilfov. La 27 de ani, a ales calea monahală și a mers la Muntele Athos, unde a fost tuns în marea schimă călugărească la schitul românesc Prodromu. După ce a pelegrinat la mai multe mănăstiri din țară, printre care și Tismana, Dumnezeu a făcut ca părintele să ajungă la Mănăstirea Polovragi care, în acel moment, era în paragină și, impresionat de faptul că ploaia pătrundea prin acoperișul deteriorat direct pe masa din altar, hotărăște să doneze ultima sa avere pentru refacerea acestuia.
Se stabilește la Polovragi, unde întemeiază așezământul monahal și desfășoară o bogată activitate spirituală, fiind duhovnicul întregului sat, dar și al Reginei Maria.
Renunță de bună voie la stareție și se dăruiește vieții pustnicești, retrăgându-se, pe 1 martie 1926, în peștera din inima muntelui. Pe 26 iulie 1926, își dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu în aceeași peșteră care, astăzi, îi poartă numele, iar legenda spune că și-a săpat de unul singur mormântul. Osemintele sale au fost aduse și înmormântate în cimitirul mănăstirii în 1957.
În semn de recunoștință pentru părintele Corneliu Sbăreanu, vom ridica sâmbătă, 19 iunie, la Peștera lui Săbăreanu, în numele întregii comunități Polovragi, o troiță, care va străjui simbolic locul în care părintele s-a nevoit în rugăciune. Această troiță nu are inscripționat un nume, doar însemnele Domnului nostru Isus Hristos, fiind înălțată simbolic în numele tuturor părinților și pustnicilor rămași anonimi.
Procesiunea va semnifica drumul crucii, va porni din Poiana Mănăstirii, la ora 12:00, și va fi însoțită de preoții parohiilor Polovragi și Racovița, dar și ai parohiilor învecinate, de soborul monohal al Mănăstirii Polovragi și, bineînțeles, de reprezentanții Primăriei Polovragi.
Pe toți cei care poartă în inima lor credința în Dumnezeu, dar și o fărâmă de Polovragi, îi invităm să ne fie alături, purtând costumul nostru ungurenesc, pe drumul crucii, un drum al iubirii, al nevoinței și al credinței. Procesiunea va începe la ora 12:00, din Poiana Mănăstirii.